Dincolo de plecare!

Lasă-mă să plâng..
Căci ochii îmi cer să te simt pe obraji.
Prea mult ai trăit în mine 
Fără a te mai cunoaște..
Ori a te întreba: cine ești, unde pleci ori de unde vii?..

Lasă-mă să visez..
Căci gândul mă ceartă ca pe un copil
Ce a uitat să se hrănească din fericirea micilor bucurii..
De-ai ști că odată cu plecarea pașilor tăi
Eu nu am uitat să rămân..

Lasă-mă să te simt..
De dincolo de ultima trăire ruptă din noi,
Din noul meu glob reconstruit bucată cu bucată
Încă reflectând durerea alegerii târzii
O „bulă de săpun în care nimeni nu ne poate atinge”
Și timpul zicând...
Trezește-te! E dimineață!


(Click + read & feel the story)

Încercări din viitor...

I.
Mi-am așternut gândurile pe hârtie
Cu aceeași viteză cu care
valurile lovesc marea..
Din aceeași direcție cu vântul
zdrobit de crengile unui copac..
Efemer în visare,
Cu brațele deschise
încă îmi aștept timpul să ajungă
de dincolo de fereastra închisă a sorții..














II. În simbioză viața ne stinge 
prin ochii faptelor alese la voia întâmplării
Într-un tablou de toamnă
ce cerne sentimentele ca pe niște frunze căzute din copac
Peste golul sorții 
săptat de mâinile și picioarele faptelor noastre
Prea fals conceput!

III. Un titirez rotit de puterea timpului
Aruncat pe o masă neștearsă 
de firimiturile ultimei plecări.
O lumină ce tremură
și pereți nesfârșiți ce se surpă...
peste masa așteptării eterne...

Mândria

Pe-a omului mândrie e scris cu slove-amare
Un cântec de pieire ce duce-nspre mormânt,
Un suflet, o suflare, o ultimă grăire,
Un dor de soartă bună uitată pe Pământ.

Dureri neîncetate și focuri reînviate
În tine ard aievea prin biciul celui Sfânt,
Căci n-ai știut în vremea mândriilor deșarte
Să afli locul tău de muritor plăpând.

În chinuri arzi acuma trecând în neființă
Și-n tremur paște-n focuri credința ce-ai pierdut
Când tu născut din ceruri botezul de credință
L-ai risipit prin falsul păcatului cuvânt.

Din nouri tu renaște de crezi în nemurire
Si sufletul în trupu-ți amar adu-l pe cale,
Reînvie dacă poți și-ndreaptă din orbire
Un biet trup de pământ ce astăzi plânge-n jale.

Fii mândru de ce ai dacă-ți mai simți suflarea
Arginții să-i înumeri și salbele la gât,
Ce de atunci prin fiare ți-aduceau alinare
Cu greutate astăzi ți-apasă pe mormânt.

Marea - percepții înnodate

Un mic albastru pe o hartă neschimbată de vreme

Ce poartă-n depărtări infinitul privirii rătăcit în apus,

Ne cheamă-n condei printre valuri eterne

Nesfârșitul chemării prin glasul nespus.

Izbite de margini sunt fricile grele

Și stropi de speranță aruncă în jur

Tot, alge și păsări și prafuri de stele,

Priviri rătăcite infinite-n apus.

Imagini de soare reflectate în chinuri,

O punte și oameni avizi de trăire,

Nisipuri și ape umplute de chipuri,

Cu toții o mare, orizont, nemurire.

O spumă de vise așternute pe pături,

Un stol de copii neopriți să zâmbească,

Salvarea trezind salvamarul din gânduri

Și valuri uitând chemarea s-oprească.

O ploaie de vară și stropi sar pe buze

Acolo de unde sărutu-și îneacă

O ea și un el ca două meduze

Zâmbind înspre norii ce-așteaptă să treacă.

O velă cu pânze, o barcă-n plutire,

Un semn de schimbare prin trecerea sa,

Geamandura aproape, tot mai aproape de oameni

Și oameni departe, tot mai departe de ea...

Balchik, faleză,

02.07.2016,

orele 14.00 - 15.44

De azi - voluntar!

Sunt în drum spre viitor,

momentan elev, la școală,

Dar cu puțin ajutor,

am să-mi bag colegii-n boală.

Acum pot ca să decid…

de-oi vrea s-ating Doctoratul

Iar de nu,

aș mai putea ca să-ncep voluntariatul!

Primul pas, ca și făcut,

căci stau cu burta pe carte

Și ca să nu-mi pice rău,

o presar cu niște fapte.

Cartea-i bună,

ce să zic,

mă învață ce și care,

Dar ca să învăț și cum, tre’ să pun în aplicare!

Deci de azi sunt voluntar,

am decis cu bucurie,

Chiar de-ai mei pot spune nu,

trăiesc în democrație!

Vreau s-aduc ceva în plus,

ce atâta neglijență?!

Eu, ca tânăr vreau să fiu un model de pertinență.

Responsabil pân’ la capăt

vreau să-mi reprezint ideea

Și de-or face toți ca mine

vom ieși din lumea-a treia.

Am să-mi schimb mentalitatea

și-am să scot din nepăsare

Mintea, trupul și trăirea, cu puțină implicare.

De azi vreau și cred în mine

și-am s-acționez cu spor

Căci cu fiecare clipă

investesc în viitor.

Vreau să schimb și atitudini

și-am să devin solidar

Cu toți cei ce au probleme, în regim prioritar.

Vreau s-aduc zâmbet pe buze

și fără să fiu savant

Am să reușesc minunea

doar fiind mai tolerant.

Fără frică, prin proiecte

am să mă educ frumos

Dezvotând inteligență, am să am să cresc armonios.

Am să-mi fac zeci de prieteni,

și-am să-nvăț să iau decizii

Fără granițe în gânduri,

fără piedici sau iluzii.

Ca și alte de tineri

Sunt la început de drum

Voluntar - tânăr destoinic – viitorul "cel mai bun"!

Aura de mister…

Fierbând misterul nopții în melancolia bătăilor de vânt
Prin ploaia cerului ce umple liniștea visărilor târzii,
Tot singur printre străzi când singuri pașii sunt,
Călcând pământ, plângând flămând...

Am început s-alerg arzând adânc din mine,
Un cântec ce-acordează pe note mai mult ca niciodată
Trăiri de seară vii pe-un drum fără cuvinte
Sorbit de-o melodie cu un băiat și-o fată...

M-am oglindit în focu-ți bătăilor din trup
Clipind sub greul minții, în locuri, nevăzute,
Ușor se-aprind emoții din romantism căci tu
De mâine-ai putea fi...Another kind of blue

Eu încă sunt acolo, Tu?