Lasă-mă să plâng..
Căci ochii îmi cer să te simt pe obraji.
Prea mult ai trăit în mine
Fără a te mai cunoaște..
Ori a te întreba: cine ești, unde pleci ori de unde vii?..
Lasă-mă să visez..
Căci gândul mă ceartă ca pe un copil
Ce a uitat să se hrănească din fericirea micilor bucurii..
De-ai ști că odată cu plecarea pașilor tăi
Eu nu am uitat să rămân..
Lasă-mă să te simt..
De dincolo de ultima trăire ruptă din noi,
Din noul meu glob reconstruit bucată cu bucată
Încă reflectând durerea alegerii târzii
O „bulă de săpun în care nimeni nu ne poate atinge”
Și timpul zicând...
Trezește-te! E dimineață!
(Click + read & feel the story)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu