În dimineți, noi suntem cei care scriem povestea,
Treziți de primele clipiri, începem o nouă zi cu bine și cu rău,
Crescând în număr și putere bătăile inimii de dincoace de trup
Le simțim, trăindu-le în bucurii și dezamăgiri.
Suntem goi, însa ne preocupă hainele cele alese
Trecute prin filtrul gândurilor prin care vrem să ne ascundem slăbiciunea,
Fiind, acum, rămâne un ideal desuet
Al celor cu putere de a avea.
Ne mascăm durerea încercând să zâmbim,
Uneori ne credem, alteori nu reușim să ne fim nepăsători
Chiar dacă alături, oamenii au uitat ce înseamnă păsarea
Ne revenim și zâmbim din nou.
Viața a devenit un șir de “am uitat să...”
Să oferim fără a urmări să primim,
Să îi dorim pe toți fără a ne dori să fim doriți,
Căci aerul pe care îl respirăm nu se divide la doi, ori la noi...
Ci doar la Infinit!
Am transformat unicitatea Clipelor în momente pierdute,
Uitând să oprim alergarea nedefinită după iluzii
Iar timpul prezent îl aruncăm trecutului
În același coș de gunoi din care nu vrem să ieșim.
Neputința a devenit o regula
A celor care renunță ușor, chiar fără luptă la propria fericire
Uitând de darurile unei existențe
În care “Nothing is impossible”, sau.. Nimic nu e de neatins.
Am reușit deci să nu mai reușim,
Convinși fiind că limitele sunt mai presus de posibilități,
În timp ce regulile altora pornite din dezamăgiri și ură, uneori...
Ne sugrumă libertățile cu care, personal, ne-am nascut.
Am uitat să mai privim dincolo de cămașă,
Preocupați a mai închide înca un nasture la paltonul cel nou,
Dincolo de care redevenirea prin suflet
A rămas doar un vis frumos.
Plutim, deci supraviețuim,
Însă doar acum, aici, într-o mare abisala,
În care uscatul, prin depărtarea sa,
Ne-a aruncat adâncimilor.
Vedem culoarea si stralucirea strafundurilor de parca ar fi aici
Insa nu o putem atinge caci am uitat sa credem
Ca dincolo de propriile formulări subiective
Orice distanta poate fi parcursă cu puterea voinței.
Am oprit motoarele și pare-se că cineva ne controlează
Oprindu-ne să fim fericiți,
În timp ce viața rămânând la fel,
Ne așteaptă nedumerită să o trăim.
Râmnicu Sărat 21 august 2018, ora 11.00
