la pas prin nămeții gândurilor
Îmi salut în neliniște o nouă zi în care rar respirând,
Ducând mâna la tâmpla dreaptă,
visez ireal!
O revelare în spirit,
la prima zăpadă de toamnă,
Un strop de noiembrie preschimbat în tăcerea
De dincolo de care
imposibilul devine posibil
Atât timp cât el nu are nevoie de oameni.
Orele sunt o oftare continuă,
o umplere de plămâni
Cu aerul de nerespirat al idealurilor firave
Un drum al speranțelor
dis de dimineață trezite
Lovite de frământările luptelor pentru nimic.
Bătăile inimii ne repetă existența cu aceeași voce
Ce dincolo de cuvintele aburite,
de vremuri și vremi
Ne cheamă să privim cu aceiași ochi
o imagine arsă
Precum o fotografie “lucrată” în exces,
prea mult corectată.
Simțim, deci trăim,
lipsind de valoare, în sine, ființa,
O vindecare de spirit
învelită în haine de cumpărat,
Pe sub care frigul,
zăpada și gheața sacrifică pulsul
Unei inimi în care viitorul se numără invers
în clipe până la final…
Râmnicu Sărat, 19 noiembrie 2018, ora 7.20
Foto: Cristian Turcu
