Doza de înverșunare și pe alocuri ura pe care am întâlnit-o ieri urmare a hotărârii consilierilor locali, cu privire la actualizarea remunerației colegilor din administrația locală după creșterea valorii punctului de salariu în România începând cu data de 1 ianuarie, mă întoarce cu gândul în trecut, reamintindu-mi de nedreptățile aplicate celor care au ales calea administrației și a muncii pentru comunitate, oameni pe care în foarte puține momente îi auzim vorbind, însă fără de care nu am putea funcționa. Fără ADP ori Acvaterm, am fi un oraș murdar. Zeci de oameni pe care îi întâlnim în stradă și care merită cel puțin respect! Fără Centrul Cultural, Muzeu ori Bibliotecă am fi un oraș gol cultural, artistic, fără perspectivă pentru mulți din copiii râmnicului, fără viață! Ei sunt însă acolo și ne DAU VIAȚĂ. Fără Primărie, am fi privați de respirația funcțională, iar inima orașului efectiv s-ar opri! Fără Spital, cine ar avea grijă de sănătatea noastră, fără Poliție cine ne-ar proteja, fără transport urban, fără CSM am fi un oraș de oameni obezi, încă de tineri! Fără Direcția de Asistență Socială, nici măcar nu vrem să ne imaginăm ce am fi!
Ei merită!
Căci însumi sunt unul dintre cei întorși acasă, în anul 2008, și întâmpinați în derâdere de vocea generației mele cu reacții de genul: “Unde te duci colegule pe “4 milioane 300”, sau, “Ce să cauți acasă? Te plafonezi și dispari. Asta merităm!”. Și poate așa a fost însă am continuat, indiferent de retribuție, pentru că dorința de a mișca ceva în comunitate, inspirat de oameni cu dorință și viziune, a fost mult mai mare, de nepus în balanță! Și ca mine, poate că au fost mulți!
Să ne mai întrebăm de ce ani la rând România a stat pe loc, de ce tinerii au fugit cu disperare și pe alocuri o fac în continuare dinspre propriile orașe spre oriunde?
De ce administrația a fost și este văduvită de inputul oamenilor pregătiți, al experților, al inginerilor?
De ce administrația a fost și încă este văzută cu neîncredere?
De ce spiritul civic există, însă lipsește cu desăvârșire în anumite zone?
De ce când vorbim de unitate, suntem câțiva, însă când aruncăm o bârfă suntem toți?
Poate și DIN CAUZA UNOR ASTFEL DE MENTALITĂȚI pe care le cărăm după noi ca pe niște haine vechi!
Fără a victimiza pe cineva anume, vă voi spune doar realități trăite!
Fac parte din generația suferinței, care ca tânăr în administrație a trăit tăierile salariale în masă, la început prin 2009, apoi prin 2016, a dezinteresului public față de administrație și față de truditorii comunităților, din orice instituție. Un mecanism care până la un punct a părut din interior făcut să nu funcționeze, să nu scoată capul, să nu performeze! Iar oamenii au văzut, funcționarii au trăit!
Un dezinteres de sistem, o bună vreme, care aduce după sine multe întrebări care s-ar putea repeta cândva: Cum ai putea să respecți un om pe care îl umilești ca retribuție?! Și cum ai putea să-i ceri mereu mai mult și mai bine, când el simte cum nevoile sale sunt în plan secund, când neoferindu-i ceea ce merită, nu poți să-i ceri ceea ce poate?
Te adresezi unei persoane care își petrece 1/3 din viață la locul de muncă!
Cum să-i ceri rezultate dacă nu îi oferi motivul pentru care a ales să vină la lucru și care îl ajută să-și întrețină familia? Și cum să menții starea de motivare, când cu expertiza ori pregătirea lor, mulți dintre cei ce astăzi contribuie la dezvoltarea orașului ar fi plătiți mult, dar mult mai bine și mai scump în companii private! Și... ce e rău ca oamenii de calitate să rămână, ori, și mai bine, să lucreze pentru comunitățile în care s-au născut și față de care aduc și un strop de suflet? (ceea ce uneori, indirect, se induce). Nu ar trebui oare să ne dorim o profesionalizare, pe care, cum am putea-o realiza dacă nu cu oameni profesioniști și motivați?
Sunt unul dintre aceia întorși în comunitate, împotriva trendului, atunci când era la modă (și încă mai este!) să fugi din oraș cât mai departe, să nu dai credit muncii în primărie, când ideea de comunitate era deseori discreditată, când spiritul civic era abia la nivel de încercări, când orice demers de a lipi ideea de viitor - posibilității de a lucru în Râmnicu Sărat era sortită eșecului, "o alegere greșită" din perspectiva majorității. Eram de compătimit în 2008, în 2010, în 2012, chiar și în 2016, când a ți se reduce salariul în administrație reprezenta o așteptare mult mai realizabilă decât o creștere cu 5% și când unica întrebare care mi se repeta obsesiv era "Ce cauți acolo?"
Toate lucrurile astea dor și au durut și până acum, sugrumat, lăuntric!
EMBLEMATICĂ IMAGINE extrasă din realitatea de tristă amintire a anilor 2009 - 2010
(cea pe care o privim)!
Și ar fi condus în mod normal, nu doar pentru mine, ci pentru majoritatea colegilor care lucrează în administrație, spre o demisie în masă în momentul în care munca lor a fost hăituită, desconsiderată, prost plătită - când 25% din sumele care oricum nu erau deloc mari le-au fost tăiate - și în majoritatea cazurilor defăimată de opinia publică.
Când era nevoie de o masă de sacrificiu, aceia au fost funcționarii din administrația locală, în multe momente, pornind de la niște prejudecăți care se mai păstrează încă acolo unde există dezinteres, nu însă la Râmnicu Sărat!
Oamenii aceștia au rezistat, au continuat să muncească pentru scopurile cetății, iar astăzi sunt în foarte bună parte motorul dezvoltării locale, a proiectelor din fonduri europene, a mecanismelor noi de lucru, a unei comunicări mult mai eficiente, a încercărilor de schimbare de mentalitate.
Nu sunt perfecți și nu e ușor, însă ei astăzi merită, în foarte bună măsură, nu doar un salariu decent ci și Respect și Încredere!
Pentru toți aceia care contestă eventualele măsuri adresate personalului care administrează problemele mici și mari din urbea noastră, unele - persoane cu nume ale comunității, care ar putea să li se alăture într-o perspectivă administrativă colegilor funcționari, însă care astăzi îi jignesc, îi defăimează, trebuie să știe că sunt pe un drum greșit și că
tehnica “pârjolirii terenului” folosită acum sute de ani de otomani, ori cea pur românească
"să moară și capra vecinului" nu mai dau roade, ci... în continuare pîrjolesc, discreditează, sădesc ură și dezbinare...
ne vor ține pe loc și... atât!
Ne dorim să avem un oraș evoluat!?
Condițiile nr. 1 și 2: Oameni motivați și mediu de lucru atractiv!
(Adminitrația - SC-ul comunității, nu este doar un deziderat al Sibiului, al Clujului, al orașelor mari, ci trebuie să fie și al Râmnicului, păstrând proporțiile și posiblitățile). Dacă ne vom propune mult, vom obține ceva! Dacă însă ne vom lamenta, vom putea vedea doar ce înseamnă - mai rău de atât!
Ar trebui să știm totodată că oamenii care muncesc pentru acest obiectiv de toți propus nu pot fi nemotivați și totodată nu pot fi nedreptățiți în comparație cu funcționari ai tuturor celorlalte primării și instituții și localități. Oamenii aceștia aplică legea, fac dreptate și își doresc să li se aplice legea și să li se respecte dreptatea și acum, cum și atunci când au fost nedreptățiți prin tăieri salariale au continuat! Și oare, cui o fi fost ușor?!
DE ȘTIUT!
Nu primarul, nu viceprimarul, nu secretarul general, nu administratorul public vor beneficia de aceste drepturi!
Legea a decis și pentru că e lege pentru toată lumea, și la bine dar și la rău, e cazul să se aplice, iar reacțiile susținute și de presiunea perioadei pe care o trăim chiar dacă vor face ca măsura să fie non-populară pentru cei care au aprobat-o, ea este legală, este firească, este echitabilă, este un drept ce trebuie a fi respectat și o obligație morală pentru un lider și echipa sa de consilieri municipali, față de personalul împreună cu care este pus în mișcare vehicului comunității, în care cu toții ne aflăm și care ne dorim să meargă repede, din ce în ce mai bine, cu rezultate cât mai bune, să ne rezolve problemele, sesizările, așteptările astăzi, acum!
Astfel, toată această temă, pusă într-o lumină falsă, Nu este o reabilitare, nu un beneficiu nemeritat al funcționarilor, nu un privilegiu! Este - Simplu, un Drept, o formă de Echitate și Respect!
Trăim vremuri grele și cu siguranță ne vom întoarce în trecut cu unele măsuri!
Vom suferi fără dubii cu toții, însă vom reuși să izbândim în lupta cu fenomenul COVID, dacă vom înțelege că soluția și calea este aceeași: CONȘTIINȚA, Respectul reciproc, și DOAR: fiind uniți, solidari, renunțând la ură și fiind ÎNAINTE DE TOATE, OAMENI!
P.S. Într-un timp în care multinaționalele își împart banii noștri (80% din cifra de afaceri), multiplicându-și pe suferința și neputința noastră încasările, noi încă ne luptăm români cu români pentru cauzele nimănui...
