Din flacăra privirilor risipite-n trecut,
De dincolo de ușă ori geamurile ude
Suflarea-mi repornește și sufletul flămând.
Mă cheamă printre gânduri ce-apasă-n conștiință
Și inima mi-o arde gonind-o-n amintire,
O dragoste profundă trecută-n neființă,
Un dor, o suferință, un corp, o neclintire...
Imaginea mi-e vie, îți poartă-n poze chipul
Cu ochii tăi ce-n verde eu lumea o priviesc,
Ce joc, ce nedreptate, întoarce Doamne timpul
Să simt îmbrățișarea bunicii ce-o iubesc!
Nedemn sunt în speranță și visele-mi căzute,
Dar sufletul și mintea tu mi le poți trezi
De dincolo de oameni, de suflete pierdute
Sădește-n mine calea ca sa o pot privi.
E rece azi pământul și plouă și e noapte
O, Doamne-n pelerină mi-o amintesc, fugea
Odată, când din ceruri tu biciuiai în fulger
Ea mă pazea în brațe ținându-mă cu ea...
Azi mâinile-mi sunt goale iar ochii ce o cheamă
Se pierd în tresărire, privesc către Apus,
O rază de lumină mi-alungă orice teamă
Sperând că între îngeri, tu locul i l-ai pus.
Ascultă-mi rugăciunea și nu-mi uita chemarea
Căci timpul mă apasă, mi-e tare dor de ea,
Tu, Doamne, fă și curmă din infinit tăcerea
Iubirea-mi să o simtă, să poată învia.
Chibzuitor de oameni tu viața mi-o clădește
Iisuse, fiu de Ceruri și suflete și glas
Purtat să fiu în palma-ți pe drumul tău orbește
Atâta cât pe lume tu timp mi-ai mai rămas.
Perioada: 23.58 – 00.43, Râmnicu Sărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu