Merităm...

Merităm să zâmbim, să fim fericiți, 

Merităm să plutim, în lume, uniți!

Merităm să visăm, prin noapte și zile, 

Merităm să uităm, tot ce nu e bine!

Merităm să cunoaștem ce e-nțelepciunea,

Merităm să greșim, căci astfel e lumea.

Merităm să ne fie prieteni, aproape,

Merităm să ne ținem de ispite departe.

Merităm să trăim, o iubire perfectă,

Merităm să fim unici, într-o lume defectă!

Merităm s-avem haz, să râdem în hohot,

Merităm să sperăm, uniți de un clopot!

Merităm să creăm tot ce nu există,

Merităm bucurie, căci viața e tristă!

Merităm să ne fim reciproc libertate,

Merităm să ne-aducem sclipiri și dreptate.

Merităm tot ce alții nu au avut,

Merităm ce n-a fost vreodată-n trecut!

Merităm! Tot ce facem, e să cerem mereu,

Merităm, dar primim doar ce Vrea Dumnezeu!

Popas…

Privim spre cer din unghiuri diferite,

E tot o liniște, un tremur și o teamă,

Nu știm ce-n astă zi ar fi mai bine

Când dorul și iubirea în cor acum ne cheamă.

Totul se mișcă, dar minte-ai nemișcată,

Nu recunoaștem nimic din ce trăim,

Azi, când povestea, cu un baiat și-o fată

Încearcă să dea sens la tot ce noi iubim!

Prea lesne am lăsat momentul să decidă,

Prea simplu am trântit și ușa după noi,

Ne-am dezbrăcat pe rând de dragostea timidă,

Și ne-a învins iar ploaia, pe rând, pe amândoi.

În vremuri ca acestea iubirea biruiește,

Acolo e puterea, în suflete mereu,

Când timpul e mai greu, să-ți spui: “mai mult iubește”,

Căci veți ieși la braț din greu cu Dumnezeu!

Iar calea cea aleasă e doar nerenunțarea,

Nimic nu e ușor, vei cățăra și munți,

Nu astăzi e sfârșitul, nu părăsi cărarea,

E doar popas, contează - doar unde vrei s-ajungi!

Rece pâlpâie oricât, atare lumea astăzi, lumina nu e, m-am trezit…

Mai rece de atât nu se poate,

Au înghețat dorințele și gândurile rând pe rând,

Se scutură bruma ultimelor trăiri ce luptă și răzbat

Se zbat…

Pâlpâie ultima lumină dintr-un suflet ce altădată

Te orbea cu razele sale de fericire

Vedeai un om, însă întâlneai un înger

Astăzi căzut…

Oricât ai încerca să îți explici ce se întâmpla

Nu poți decât să tresari și să încerci să nu mori!

Viața nu are buton cu opțiune de derulare a timpului

Și nici timpul - viață…

“Ia ca atare” e doar o minciună pe care sufletul nu o acceptă,

Inima nu o simte, iar mintea confuză de atâtea întrebări

Fără răspuns și noimă, o respiră iar și iar,

Până la sufocare…

Dintr-odată lumea nu mai există

Totul se imparte la 2,

Oameni care au pierdut semnalul iubirii

Temători…

Astăzi nu are sens, e doar un zbucium în care

Totul se simte în interior ca atunci când

Fără să vrei, ai consumat iubirea ca pe niște substanțe

Interzise… 

Lumina vine din Rai,

Însă de ce nu văd lumina de aici de unde sunt?

Unde am ajuns să trăiesc,

Sau să mor…?

Nu e niciun cântec care să spună ceea ce simt,

Aud doar versurile tăcerii tale într-un cor

Ce agale-ți duce pașii pe

Valsul uitării…

M-am trezit din somnul zilelor de iarnă

Sunt viu, nevătămat de loviturile vieții…

Am rezistat eroic celor ce mă vor jos să fiu,

Nu însă și ție…

Noapte de iarnă!

De ce întunericul nu-mi spune nimic

Acum când tăcerea-i tăioasă și grea

Și cum să fiu mare, când sufletu-i mic

Cu cine s-o-mpart și… cine să-mi dea?!

În tâmple se simte cum se zbate tăcerea,

Plămânii se umplu de aerul greu,

De unde speranță, când totu-i plecare?

Și unde om fi Noi, c-aici sunt doar Eu..?!

Lumina o caut, dar azi felinarul

Își pâlpâie focul în flacăra sa,

Atâta-ntuneric, tot atât mi-e amarul

Să fie-nviere, sau doar… noaptea grea?!

Ori, poate e iarna, iar frigul ne poartă

Trăirea prin ocne de ger și de dor,

De-așa-i vom lăsa deschisă o poartă,

Căci iarna-i cu geruri, iar geru-i amor!

Mai reci ori mai calde, sunt zile nefaste,

De ninge ori vântul pătrunde, sau ploi,

Să stam tot cu gândul la verile noastre,

La mare, căldură, iubire și… Noi!

Haideți să ne fim menire!

Hai sa ne privim în suflet, lăsând gânduri să răzbată,

Amintindu-ne iubirea ce astăzi ni-i viața toată!

Haide să zâmbim ferestrei, cu privirile în zare,

Aducând în nesfârșire, de departe-n suflet soare!

Să ne-nveselim privirea, să lăsăm să ia lumină, 

Inima ca să ne fie de speranță mereu plină.

Să ne reunim în gânduri și-mpreună să plutim

Pân-acolo unde altfel nu puteam nici să gândim!

Haideți să ne fim prieteni, să facem din greu - ușor,

Și s-aducem daruri vieții, prin oameni, prin graiul lor!

Laolaltă, să ne fie bine-n viață drept menire,

Unde singura speranță stă-n Iubire, e Iubire!

f.c. Râmnicu Sărat, 05 februarie 2022, ora 18.50

Despre meritocrație și iubire!

Respirând trăiri și clipe, viața ni se scurge agale,

Când visăm, să fim iubire, răul să-l facem uitare!

Viața e un calcul simplu, n-are numere-n multiplu

E o cifră ce rămâne-ntipărită-n doar pe chipuri!

E o carte, e un zâmbet, ce în bucurii măsoară,

Viața - binele căci răul, de-l accepți el te doboară!

E-o voință și-o crezare, o scânteie între toate,

Care îți menține vie, viața-n suflet până moare!

Suntem un Pământ, un spirit, toți aceea ce sădim,

Într-o lume ce-ntre Oameni, Domnul ne-a ales să fim!

O menire, un spectacol de culori și de trăiri,

Bucurii, emoții, drame, toate-n ale noastre firi.

Zugrăvesc fără știință un trecut și-un viitor,

Construind prin zile - pagini, cu-același Mântuitor.

Într-o Biblie ce astăzi ne cere să fim uniți,

Să fim înșine speranță, meritând să fim iubiți!

f.c., Râmnicu Sărat, 04 februarie 2022, ora 18.23

Cugetări decise.

Când inima îți bate-n piept
Iar cugetul îți e voința
Când tot ce ai e tot ce dai
Ai grijă! Să nu-ți pierzi credința!

Căci ce trăiești e o minune
Tu pe pământ ești pui de zeu
Păzește-ți buzele a spune
Cuvinte rău de Dumnezeu!
 
Păzește-ți dragostea și gândul
Și pune-ți în oglindă soare
Căci viața-ți va pieri ca vântul,
Vei ști și tu că-i trecătoare
 
Urmează numai Adevărul
Căci vocea sa, oriunde ai fi
Nu-ți va aduce bogăție
Dar vei fi OM, cât vei trăi!
 
Tu să fii primu-ntre prieteni,
Orbind cu bunătatea ta,
Iar când va fi vremea răsplatei
Sufletul tău te va salva.
 
Sădește-n ceilalți bunătate
Iar tu vei fi mereu iubit,
Și de cel tânăr, și-n etate
Și de sărman și de cinstit.
 
Încearcă să le fii salvarea,
Chiar dacă n-ai să poți mereu,
La toți tu să le-arătați cărarea...
Credința-n bine, în Dumnezeu!

astăzi, 14 octombrie 2020, ora 17.06