De ce întunericul nu-mi spune nimic
Acum când tăcerea-i tăioasă și grea
Și cum să fiu mare, când sufletu-i mic
Cu cine s-o-mpart și… cine să-mi dea?!
În tâmple se simte cum se zbate tăcerea,
Plămânii se umplu de aerul greu,
De unde speranță, când totu-i plecare?
Și unde om fi Noi, c-aici sunt doar Eu..?!
Lumina o caut, dar azi felinarul
Își pâlpâie focul în flacăra sa,
Atâta-ntuneric, tot atât mi-e amarul
Să fie-nviere, sau doar… noaptea grea?!
Ori, poate e iarna, iar frigul ne poartă
Trăirea prin ocne de ger și de dor,
De-așa-i vom lăsa deschisă o poartă,
Căci iarna-i cu geruri, iar geru-i amor!
Mai reci ori mai calde, sunt zile nefaste,
De ninge ori vântul pătrunde, sau ploi,
Să stam tot cu gândul la verile noastre,
La mare, căldură, iubire și… Noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu