Imagini derutante...

Ipoteze...
Firul vieții curge alene derulând un film cu actori
Ce își joacă rolul vieții printre mii de călători.
Timpul trece printr-un filtru imprimat cu amintiri,
Îmbibat în fericire și în sute de iubiri.

Viața e un glob de sticlă ce respiră pas cu pas
Printre sutele de trepte orice clipă a mai rămas.
Lumea-și strigă infinitul cățărând ai sorții nori
Cu privirea larg deschisă înfundată în fiori.
Infinitu-i realitatea ce pornește dinspre ieri
Zămislindu-și viitorul cu urcușuri și căderi.
Ziua-și rupe-n prag cortina plictisită a mai visa
Mii de file-ntr-o poveste ce se pierde-n urma sa.
Orizonturi fără margini se-nfiripă nesfârșit
Compunând o epopee cu finalul fericit.
Noaptea-și tremură de teamă luminând către Pământ
Printr-o lună de speranță, un lăcaș de oameni, Sfânt.

Deznodământ...
Universul ne stă martor pentru-al nostru brav destin...
Într-o lume infinită, cel mai greu e să iubim.
Plini de dragostea de sine întorcându-ne spre ieri
Ne-nțepăm grav în ciulinii efemerelor plăceri.

Semințe de duh!

Eul risipitor!
...Creați am fost din viul glas al tainicei iubiri,
Din sufletul făr’ de păcat din care ne-am născut,
Noi din țărâna toți ieșim și-apunem amintiri...
Ajungem să uităm de ieri, de noi și de trecut.

Eul - creștin!
Când ploaia-n cap mă va lovi,
eu brațele voi duce
Din stânga – n dreapta inimii și voi forma o cruce!
Prin trupul meu, necredincios,
lăsa-voi rugăciuni,
Căci știu că doar din Dumnezeu pot izvorî minuni.

Eu în genunchi mă voi opri
și-oi izbăvi o rugă,
Cerându-i îngerului meu la Domnul să o ducă.
De-oi reuși să-mi iert,
plângând, din faptele-mi greșite
Voi face asemenea iertând păcate înmiite.

Când glasul meu Dumnezeit
va spovedi uitarea
M-oi limpezi și-am să alung cei-i rău chemând iertarea.
Lăsa-mă-voi în mâna lor...
în ceasul cel din urmă,
Și pas cu pas, voi reînvia.... un pacatos în turmă.

Din aerul fără sfârșit
crea-voi legământ,
Cu Domnul ce de e Sfânt Sus, e Sfânt și pe Pământ.
În suflet viu purtându-l vom....
urma spre nemurire
Și chiar de vom muri,
pe noi,
din florile cele de soi
Și din pământul fără grai....
Va înflori iubire!