Larg cu ochii-n cronologiu, “Iarăși am întârziat!”
Sar din pat, arunc pe mine niște haine-aleator,
Îmbuc felia de pâine și o tai spre lucrător.
Ies din bloc, când numai gheață se așterne-n fața mea,
“Fir-ar mama ei de viață, și cu ea conducerea!”
Văd mașina, dau să intru, când se surpă-n jos zăpada,
Și pe scaunul din față se așterne alb corvoada.
O înlătur cu o palmă, dau o cheie și pornesc,
Dară când să fac la dreapta cât pe ce să mă bușesc.
Atunci zic, e 8 și 10, la ce să mă mai grăbesc,
Și c-un sfert și fără 10, tot acolo mă opresc.
Fug întins spre Primărie, dau salut la vreo doi-trei,
Când ajung, loc de parcare mai găsește dacă vrei!
Cu efort îmi găsesc unul, supărat c-ajung târziu,
Deschid ușa Primăriei, când de colo Nea’ Terțiu.
Zâmbitor ca niciodată, șapca-n cap ca-ntotdeauna
Mă salută deodată, respectuos îi întind mâna.
Urc pe scări, mă-nchin în capăt și ajung lângă birou,
Din cinci chei, una-i în broască, unde-i muncă-i locul meu!
Deschid cutia cu ceaiuri, îmi pun ceaiul în pahar,
Îi adaug apa caldă și-n final niște zahar.
Rar, încerc o degustare dar până să beau un strop
Mă grăbesc în perspectivă și deschid al meu laptop.
Nouă mailuri, trei mesaje, șapte massuri am pe mess,
Cinci pe Feizbuc, toți prieteni ce m-așteaptă ca să ies.
Îmi încep activitatea, zeci de pagini de proiect,
Necitind măcar o carte, deja mă simt mai deștept!
Zâmbitor, plin de dulceață, trec direct la conținut,
Făcând fiecare clipă, din prezent - moment trecut.
Ăsta-i felul meu din fire, optimist si plin de grai,
Precum spune Eminescu, “părul blong, ochii bălai”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu