Rugăciunea pruncului de Rai!

În visul nopții pe când eu dormeam desprins de realitate

M-a luat în palme Dumnezeu spunându-mi să gândesc la fapte.

“Ești tânăr, fiul meu, ascultă și rupe-a lumii nălucire,

O viață ai fost trimis în lume să-ți umpli sufletul cu iubire.

Să fii smerit, să crezi în mine, cu fapta, trupul și-al tău gând

Și-am să-ți ofer cu bucurie o dulce viață pe Pământ.

Să nu renunți la Rugăciune și niciodată să mă pierzi,

Căci de trăiești pe-această lume, un țânc blonduț cu ochii verzi

E pentru c-am suflet viață  din cana binelui Ceresc

Ca să-ți arăt că de faci bine, atât de mult eu te iubesc!

Ți-am dat și glas și-auz și văzul, să simți și suflet și trăire

Ascult-al meu cuvânt trimis și umple-ți viața de iubire.

Pocalul meu e infinit, din el voi da ție de toate

De-oi ști să simți cu inima și să gândești mere la fapte.

Așa să fie viața ta, tu fiu bălai și bun la toate,

Căci am suflat din mâna mea, din pulberea făr’ de păcate.

”Să te naști tu și înc-o stea pe cerul ce sclipește-n noapte,

Să fii al ei și ea a ta, să mă slăviți prin drepte fapte.

….Tu Prunc de Rai și nu uita să-ți amintești în prag de noapte

Să te închini căci de-oi uita, uitate-ți sunt a tale fapte.”

Acum mă-ntreb, M-AM ÎNCHINAT?

Mai sunt eu vrednic de iubire?

Eu sper că da!