Clipind zăresc trecutul ce-n mine tot răsună,
Aș vrea să-mi urlu soarta din inima plăpândă
Să nască pui de îngeri și Fii de Dumnezeu.
Căci răul ce dospește în orice om ca tine
Își calculează pașii în mod necalculat,
Când altul îți preface tot ce e rău în bine
Tu știi doar să distrugi, te-afunzi tot în păcat.
Refuzi să crezi că omul mai are bunătate,
Respingi orice idee ce astăzi te-ar scăpa,
Crezând cu neputință că poți face dreptate,
Când singura dreptate nu e de partea ta.
Pornești în căutare când căutarea-ți surdă
Te-aruncă în prăpăstii căzând în golul lor,
Când tu rostești cuvinte iar răutatea-ți zburdă
Ești ars în necredință de-un foc mistuitor.
Căiește-te să judeci cu judecata-ți oarbă
Înfundă adevărul în căutarea lor,
A celorlalți ca tine ce au uitat să poarte
În sufletul lor loc și pentru Adevăr!
Dezleagă-te de rele, aruncă-le din tine,
Fă loc binevoinței să intre-n viața ta
Când te întreci cu răul, câștigă tot prin bine
Și-aprinde-te-n lumina ce-n veci te va veghea.
Voi încerca azi aprig să mă proptesc în cale,
Voi face zid de bine cu mine-n calea ta,
Să simți azi adevărul, să te căiești cu jale,
Ai să descoperi umbra ce-n veci va lumina.
Nu poți dormi în noapte iar gândul ți se curmă,
Dorind să curmi la rându-ți în alții calde inimi?
Nu vei putea să dormi căci somnul cel din urmă
În patul cel din iad îl vei dormi pe spini.
Și vai de-amarul tău smintit de viață, tânăr,
Ce-ai înțeles greșit un rost ce-n stricăciune
Te-a dus orânduind o viață într-un cufăr
Răspunsul unei sorți... lipsit de fapte bune.
Oprește-te să lepezi cu fiecare faptă
Tot ce e viu în tine ori ce a mai rămas,
Căci ceasul bate, ascultă! Iar Domnul dacă vine,
Cenușa cea mai neagră ori păcura în focuri...
Asemenea vei arde pân’ răul tot ți-a ars
Ani...poate miliarde, ori poate doar un ceas!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu